Am fost prima data la mare cand aveam 20 de ani. Si-atunci am fost cu serviciul, am cerut sa fiu detasata la Constanta. Pana atunci am vazut marea doar la tv. Aveam un vecin care era marinar si a adus dintr-un voiaj melci si scoici uriase, pe care daca le puneai la ureche, cica puteai auzi marea. Si cica grozaviile acelea erau considerate mari delicatese, se mancau. PFFFFFFFFFFF
Cand nu era atent( minte de plod), am furat un melc din acela( infractoare de mica ) si l-am ascultat zile in sir, stateam cu el sub perna. L-am mangaiat cu degetele, am fluierat si am suflat in ele, il spalam cu spirt, a fost confidentul meu ani la rand. L-am luat cu mine la mare si mi l-a furat cineva din camera. Soarta, asa a fost sa fie, nu? Dar am apucat sa ne plimbam impreuna pe malul marii si l-am pus pe nisip, sa-l spele marea si pe el. Si i-am promis ca-l voi arunca in mare, sa se intoarca acasa. Poate ca-l astepta o familie pe undeva. Oare melcii au familii la fel ca si noi, oamenii? M-am plimbat pe malul marii in fiecare zi din acea vara. Am numarat toti pasii pe care i-am lasat in nisip si am privit toate pietrele, toate scoicile si toti melcii, poate voi mai gasi un melc la fel ca acela. Dar nu am mai gasit. Timpul nu este pierdut, poate va aparea vreodata, de undeva, un melc la fel ca acele si pentru mine.
Pana atunci, merg in fiecare an la mare si mi-am comandat zilele trecute 2 lenjerii de pat cu pesti si melci si multe valuri. Cand dorm vreau sa simt ca ma-bratiseaza marea. Si daca tot e oferta 1+1 Gratis , am luat 2 lenjerii, sa am de schimb. Nu cumva ai gasit melcul meu, l-ai vazut pe undeva?